- gheátã
- s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
gheátã
Look at other dictionaries:
gheaţă — GHEÁŢĂ, (2) gheţuri, s.f., adj. invar. 1. s.f. Apă aflată în stare solidă, în urma îngheţării. ♢ expr. A se da cu patinele pe gheaţă = a patina2. A (se) sparge sau a (se) rupe gheaţa = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzaţia de… … Dicționar Român
gheată — GHEÁTĂ, ghete, s.f. Încălţăminte confecţionată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta ghetră . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHEÁTĂ s. 1. (astăzi rar)… … Dicționar Român
glacial — GLACIÁL, Ă, glaciali, e, adj. (livr.) 1. De gheaţă, rece ca gheaţa, care îngheaţă. 2. fig. (Despre acţiuni, manifestări ale oamenilor) Lipsit de orice căldură, bunăvoinţă, prietenie; distant, rece. [pr.: ci al] – Din fr. glacial, lat. glacialis.… … Dicționar Român
sloi — SLÓI, sloiuri, s.n. 1. Bloc de gheaţă care pluteşte pe apele curgătoare şi stătătoare, înainte ca acestea să îngheţe cu totul sau în timpul dezgheţului. ♢ expr. A i trece (cuiva) un sloi (de gheaţă) prin inimă (sau pe spinare, rar peste obraz) =… … Dicționar Român
gheţar — GHEŢÁR1, gheţare, s.n. (înv.) Răcitor (2). – Gheaţă + suf. ar (după fr. glacière). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHEŢÁR2, gheţari, s.m. Masă de gheaţă formată în regiunile alpine şi în cele polare (1) şi care, de obicei, se… … Dicționar Român
gheţos — GHEŢÓS, OÁSĂ, gheţoşi, oase, adj. (Rar) Plin de gheaţă; rece ca gheaţa. – Gheaţă + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gheţós adj. m., pl. gheţóşi; f. sg. gheţoásă, pl … Dicționar Român
botină — BOTÍNĂ, botine, s.f. (reg.) Gheată (de damă sau de copil). ♦ Cizmuliţă. – Din fr. botine. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BOTÍNĂ s. v. cizmuliţă, gheată. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime botínă s. f., g. d … Dicționar Român
aisberg — ÁISBERG, aisberguri, s.n. Bloc (mare) de gheaţă desprins din calotele glaciare polare, care pluteşte pe oceane spre zona caldă, influenţând clima regiunilor învecinate şi stingherind navigaţia; gheţar2 plutitor. – Din fr., engl. iceberg. Trimis… … Dicționar Român
frapa — FRAPÁ, frapez, vb. I. tranz. 1. A se impune atenţiei cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci şampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheţii. – Din fr. frapper. Trimis de RACAI, 21.11.2003.… … Dicționar Român
gheţuş — GHEŢÚŞ, gheţuşuri, s.n. Polei1. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheaţă alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheaţă + suf. uş. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHEŢÚŞ s. 1. v. polei. 2. alunecuş, lunecuş, (reg.) răpăguş, (Ban.) rapăg … Dicționar Român
